miercuri, 31 decembrie 2014

Cele mai frumoase cinci romane citite de mine în 2014


Mă voi referi, așadar, numai la cărțile de ficțiune, nu și la cărțile / lucrările / studiile / articolele de filosofie.

Se presupune că lectura celor din urmă vine din stricta datorie kantiană, care nu are nimic pasional în ea. Nimeni nu tresaltă de bucurie cînd citește un capitol din Fenomenologia spiritului. Ca prof de filosofie, mi se aplică bineînțeles dictonul sapiențial: ”Vrei, nu vrei, și mai ales dacă nu vrei, bea Valeriu agheasmă!”. Am băut cel puțin de două ori pe săptămînă la cursuri. Și, mai ales, înaintea lor. Nu-i voi pomeni în postarea de față decît în treacăt, dintr-o clipire, pe Bertrand Russell, pe Montaigne, pe Seneca, pe Marcus Aurelius. Sînt lecturi obișnuite. Țin de rutina academică și de înclinația pe care mi-am descoperit-o cîndva. Mă opresc aici cu aghiasma. Trec la chestiuni hedoniste.

Mă voi rezuma, deci, la prozatori. Au fost mulți, cîteva zeci, cred, nu-i pot aminti pe toți. Voi face, totuși, o excepție. Am citit abia în 2014 o carte subestimată, de obicei, prost primită de recenzenți (”o carte morbidă, despre un bătrîn țicnit”, am citit nu de mult pe un blog feminist). N-am scris despre ea, dar mi-a plăcut foarte mult. O numesc aici și vă fac îndemnul s-o citiți negreșit. E vorba de:

Junichiro Tanizaki, Jurnalul unui bătrîn nebun, traducere de Silviu Mihai, București: Editura Univers, 2007, 158p.

Și acum topul celor cinci romane.

5. Joaquim Maria Machado de Assis, Memoriile postume ale lui Brás Cubas, traducere de Andrei Ionescu, București; Editura Minerva, 1986; reeditare: București: Editura Leda, 2005. Pînă nu de mult, nu auzisem de această carte. Este destul de ciudat. De obicei, știm cîte ceva despre cărțile pe care le vom citi. Nu ne iau prin surprindere. Am scris despre cartea lui Machado de Assis aici. Este un roman foarte modern pentru vremea în care a fost redactat (1881).

4. Evgheni Vodolazkin, Laur. Roman neistoric, traducere de Adriana Liciu, București: Humanitas, 2014, 325p. Amănunte aici. Am comentat romanul lui Vodolazkin de curînd. Voi reveni cu adăugiri la a doua lectură. Pe vremuri, criticii aveau timp să citească o carte de două ori înainte de a o recenza. Acum, nu mai au timp nici pentru o singură lectură.

3. Roberto Bolaño, Detectivii sălbatici, traducere de Dan Munteanu Colán, București: Editura Leda, 2013, 768p. Puteți citi impresiile mele aici și aici. Mi-a plăcut, de asemenea, că Bolaño a scris, într-un mail, aceste rînduri hiperlucide: ”Înţeleg că ar exista oameni care cred în nemurirea sufletului, pot înţelege şi că sînt unii care cred în rai, în iad şi chiar în acea staţie intermediară şi îngrozitoare care e purgatoriul; însă cînd aud un scriitor vorbind despre imortalitatea anumitor opere literare, îmi vine să-l pocnesc. Nu să-l bat, doar să-i trag una în figură, după care să-l iau în braţe şi să-l liniştesc”. Bine a zis! Iată o vorbă înțeleaptă...

2. Philip Roth, Teatrul lui Sabbath, traducere de Iulia Gorzo, Iași: Polirom, 2013, 517p. Doar pentru romanul acesta și fără să clipesc, eu i-aș fi dat lui Roth, încă din 1995, premiul Nobel. Faptul că juriul Academiei suedeze se încăpățînează să-l ignore este o rușine, un scandal. O recenzie la Teatrul lui Sabbath aici.

1. Tatiana Tolstaia, Zâtul, traducere de Luana Schidu, București: Editura Curtea Veche, 2006, 300p. O carte mai presus de orice gusturi despre care am dat seama aici și aici. Face parte din bibliografia esențială a secolului 20.

Vă urez din suflet un an nou minunat... La mulți ani!

P. S. Am omis, desigur, recitirile.

P. P. S. În imagine: Maître du Jardin de Paradis de Francfort, Le jardinet du Paradis (1410).

8 comentarii:

catiamaxim1 spunea...

Am notat titlurile pentru lecturile suplimentare...:))
La mulți ani! Sănătoși și spornici!

Valeriu Gherghel spunea...

La multi ani, Catia! :)

radu spunea...

daca n-as fi citit mai demultisor zatul si detectivii, topul meu 2014 ar fi fost aproape identic. la multi ani!

Miron Dan spunea...

Ordinea e intamplatoare:

Philip Roth- Teatrul lui Sabath
Mihail Siskin - Scrisorar si Parul Venerei
Vladimir Nabokov- Foc palid
Nick Cave- Moartea lui Bunny Munro
Ian McEwan- Operatiunea Sweet Tooth
Roberto Bolano- Detectivii salbatici

Roth, McEwan, Haruki Murakami merita Nobelul.

La multi ani!

florentin spunea...

La multi ani...sanatate multa ca-i mai buna decat toate, asta iti doresc....

Valeriu Gherghel spunea...

@ Miron Dan. Un top fain. De acord.

Un an minunat tuturor!

Ema Cojocaru spunea...

După cum ați văzut, mie mi-a fost foarte greu să mă limitez la doar zece titluri, darămite la cinci. Formatul de blog tinde să „îngroape” cărțile citite mai demult (iar luna ianuarie 2014 pare foarte îndepărtată), dar o listă le aduce din nou la lumină.
Zâtul a fost una din cărțile mele favorite în 2012. Mă gândeam să o recitesc în acest an, dar, realist vorbind, n-am destul timp nici pentru cărțile și autorii la care vreau să ajung pentru prima dată (e și Philip Roth printre ei).
Mulțumesc, mi-ați dat impulsul necesar pentru a trece în sfârșit la cartea lui Machado de Assis, pe care o am în bibliotecă de vreun an. Pentru Detectivii sălbatici trebuie să mai adun curaj. :)

Valeriu Gherghel spunea...

Atunci nu pot decat sa zic: Mult curaj, Ema :)