joi, 19 martie 2015

Cinci scriitori bibliofobi


Toată lumea poate cita imediat cinci scriitori care au renunțat la scris. Dar nimeni (cred) nu poate cita cinci scriitori care au renunțat cu totul la citit (ori nu s-au omorât cu cititul), întrucât și deoarece legătura dintre scris și lectură se face aproape automat în mințile noastre.

Naivul crede că nu poți scrie fără să citești foarte mult, vagoane de cărți. Marii scriitori au fost, negreșit, și niște mari cititori. Altfel, nu se poate. Așa ne spun toate presimțirile, așa cred erudiții și prorocii. Până și prolificul Stephen King a spus odată: "If you don't have time to read, you don't have the time (or the tools) to write. Simple as that".

Nu-i chiar atât de simplu.

Așadar, mai degrabă opusul este adevărat. Marii scriitori nu citesc deloc ori nu citesc prea mult (și ăsta e cazul cel mai fericit). Din două motive: 1. nu au timp pentru prostii, fiindcă scriu toată ziulica și actul scrisului îi epuizează; 2. nu au plăcerea cititului, dacă le-ar fi plăcut să citească, s-ar fi lăsat de mult de scris sau, varianta cea mai probabilă, nici nu s-ar fi apucat de compuneri. Librăriile și bibliotecile sunt pline de cărți necitite. Ar fi fost nevoie și de ei. Dar nu... Plăcerea lor supremă este să scrie. Cărțile sunt pentru cititori, nicidecum pentru autori. Lectura dăunează grav creativității, face din scriitor un individ uscat, fără rod. Punct.

O să-mi spuneți că bat câmpii, că nu știu despre ce vorbesc, că exagerez, că am ceva cu scriitorii. N-am nimic cu ei, dar știți vorba veche: ”Platon mi-e prieten, dar mai prieten mi-e adevărul”. Iar adevărul e unul singur: prozatorii, poeții, eseiștii nu citesc. Aaaaaaaaaaaa, uneori citesc din opera proprie, în fața unui public emoționat, compus în special din femei. (Bărbații sunt prea vicleni ca să citească, îi știm ca pe niște cai breji). Să vă uitați la întrunirile literare și pe la lansările de carte, 99 la sută din totalitatea publicului spiritualizat este de gen femeiesc.

Să cităm, deci. Cel mai înverșunat dușman al lecturii e Peter Ackroyd, cred că ați auzit de el, scrie romane și biografii romanțate (nu fără oarece vioiciune) și a făcut deja o avere din scris. Anul și cartea! Iată ce afirmă fără să clipească într-un interviu de acum 10 ani: ”Eu unul nu prea citesc literatură nouă. În nici un caz romane. Când citesc, citesc biografii, istorie... Nu pot judeca ceva ce nu cunosc. N-am mai citit un roman de zece, cincisprezece ani”. Aserțiunea este reală, o puteți identifica aici.

Încă unul, iau acum din trecut, ca să nu spuneți că obiceiul disprețuirii confraților e recent. Îl voi numi pe Julien Green, un cititor mediocru (sau, și mai bine, nul), care a ținut un jurnal imens (18 volume, mii și mii de pagini). Notează sec: ”Cărțile pe care le recitesc nu sunt aproape niciodată cărțile contemporanilor mei” (p.100). Și încă: ”Nu prea i-am citit pe contemporani” (p.291). Altă dată se înfioară: ”mormanul uriaș de cărți ce trebuie citit este descurajator” (p.279). Julien Green a fost cu siguranță un cititor descurajat.

Nu pot ignora prezența majestuoasă a lui Ernest Hemingway. Nu voi spune nimic despre biografia sa, toată lumea o știe, a fost un mare agitat și nu s-a omorât nici cu scrisul, nici cu cititul, mai ales după ce a devenit celebru. S-a mulțumit, ca mulți alți literatori, cu ceea ce a prins de la școală. După moartea lui, biblioteca prozatorului a fost donată unei universități din Boston. Mâini pioase au cercetat cărțile peste care, își spuneau specialiștii, ochii lui Hemingway întârziaseră în nopți nesfârșite. Aș... N-au găsit nimic, nici urma unei lacrimi, nici măcar o frunză de arțar presată. Mai mult, exemplarul din Ulysses al lui Joyce avea pur și simplu paginile netăiate, deși Hemingway își declarase o iubire totală față de prozatorul irlandez. Știu povestea dintr-un interviu acordat de doamna Leah Price, profesor la Harvard. Îl găsiți chiar aici.

L-aș menționa (este obligatoriu) și pe William Faulkner, bibliofob versat. Faulkner s-a bizuit dintotdeauna pe lecturile din tinerețe. Nu se lăuda că citește prea mult, pretindea că străbate în fiecare an Don Quijote, iar o dată la 5 ani Biblia.

Aș încheia enumerarea scriitorilor bibliofobi cu Georges Simenon, părintele comisarului Maigret. Dacă a citit vreodată o carte, Simenon a avut mare grijă să nu fie văzut de nimeni. I se știu, în schimb, amorurile: nenumărate și fulgerătoare. A iubit din răsputeri Femeia și mult mai puțin cărțile. Este ăsta un motiv serios să-l blamăm?

Poate vreți, în încheiere, și o sapiență personală: n-o am. Remarc doar că nici Immanuel Kant nu a citit prea mult, spunea despre cărți că, în număr prea mare, sunt o otravă. N-ar fi rău să-i urmăm exemplul...

P. S. Peter Paul Rubens (1577 - 1640): Saint Simon (c.1611).

5 comentarii:

Miron Dan spunea...

Mereu interesant si provocator!
Sunt aproape de acord cu 1. Scrisul e un mare devorator de timp. Dar la 2. am dubii: cred, dimpotriva, ca daca nu le-ar fi placut sa citeasca nu s-ar fi apucat de scris. As mai introduce 3. scriitorii isi citesc putin sau deloc contemporanii. Si 4.criticii citesc mai mult din
obligatie si sunt convinsi ca ei pot scrie mult mai bine.
Dumneavoastra in ce categorie va plasati?

Valeriu Gherghel spunea...

Din păcate, eu mi-am păstrat obiceiul cititului, citesc nu doar carti clasice, dar și contemporani (de obicei, scriitori străini). Sunt, prin urmare, destul de prost plasat :))

heraasku spunea...

cititul te omoara. nimic nu te lasa sa faci. cum zicea bunica despre tataie cand citea: sta si are grija sa nu intre soareci in casa. :-)

vio spunea...

eu nu ştiu cinci scriitori care au renunţat la scris. nu-mi vine nici măcar unul în minte... poate scrieţi şi despre ei. :)

dacă e adevărat că scriitorii nu prea citesc, poate că fac asta pentru că se tem să nu fie acuzaţi de plagiat, iar dacă s-ar întîmpla asta, s-ar afla în siguranţă jurînd cu mîna pe inimă cu nu cunosc cartea din care ar fi plagiat?

cred că m-a marcat jurnalul lui Mihail Sebastian aşa de tare, că am impresia că scriitorii practic doar asta fac: citesc (ok, pe lîngă femei, muzică şi scris.) vorbim de era pre-internet, să fie clar.

heraasku spunea...

Rimbaud, Gogol, Tolstoi...