sâmbătă, 7 octombrie 2017

Ce înseamnă a trăi?



Cînd îți judeci viața și încerci să vezi dacă ai trăit cu adevărat, fiindcă ți se pare că a sosit momentul unui bilanț (sau nu găsești ceva mai bun de făcut), cu scopul banal de a vedea dacă ai fost fericit sau nu, ce pui la activ și ce pui la pasiv? Greu de spus.

Ajungem încă o dată la întrebarea încuietoare, care m-a frisonat acum trei ani, în 2014 (vezi aici): ce înseamnă, în fond, a trăi? Am putea caracteriza viața printr-un verb de acțiune? Sau viața este numai o pasivitate îndurată? Îmi aduc bine aminte că n-am găsit cel mai potrivit răspuns pentru întrebarea în cauză, deși verbe de acțiune există din belșug. Am putea sesiza o sugestie în Ghepardul lui Giuseppe Tomasi din Lampedusa. Bolnav și aflat la sfîrșitul vieții (știe că trage să moară), principele Salina vrea să afle cît timp a trăit în sensul cel mai propriu al cuvîntului. Cît timp trăiești efectiv într-o viață de 70 de ani? Ar fi de ramarcat că principele Salina ia în considerație doar momentele fericite. Pentru el, a trăi înseamnă a fi fericit (sau măcar senin).

Iată momentele (firișoarele de nisip în mormanul clipelor indiferente) pe care le notează cu +:

1. „orele petrecute în observator scrutînd stelele, făcînd calcule; dar poate aceste ore prefigurau „beatitudinile morţii”;

2. prezența liniștitoare a cîinilor;
3. „și cîţiva cai, ei însă mai distanţi, mai străini”;
4. sensul tradiţiei şi al dăinuirii exprimat în piatră şi în apă,
5. timpul oprit în loc,
6. vînătoarea,
7. cîteva minute de reculegere la mănăstire printre mirosurile de mucegai;

Mai era ceva? Da, mai era ceva, dar erau deja pepite amestecate cu pămînt:

8. cîteva momente de impetuozitate amoroasă.

Şi de ce nu?
9. senzaţia delicată provocată de mătasea unor cravate,
10. mirosul anumitor piei tăbăcite,
11. înfăţişarea enigmatică, hieratică a unor femei.

„În umbra care se întindea încercă să socotească cît timp trăise cu adevărat: creierul nu mai reuşea să facă un calcul simplu... A răspuns: cam trei ani cu aproximație... Dar durerile, plictiseala cît însemnaseră? Tot restul vieții...” (Ghepardul, pp.239-240).

Aș observa, înainte de orice, viziunea pur hedonistă a princepelui. Trăiești autentic doar cînd te bucuri. Și nu trăiești propriu-zis cînd suferi. În al doilea rînd, lipsesc aproape în totalitate momentele de activitate creativă. Cercetările astronomice țin în principal de latura contemplativă a vieții. În fine, aș remarca rolul minor al iubirii. Pentru Salina, a trăi nu înseamnă a iubi...


P. S. Am folosit: Giuseppe Tomasi di Lampedusa, Ghepardul, traducere de Gabriela Lungu, cuvînt înainte de Gioacchino Lanza Tomasi, Bucureşti: Humanitas Fiction, 2011.


P. P. S. În imagine: ilustrație de Gabriel Pacheco.

Niciun comentariu: