marți, 3 octombrie 2017

Vă recomand cea mai genială carte din univers, vă rog în lacrimi s-o cumpărați




Pe unde mă insinuez cu privirea, oriunde mă întorc, oriunde-mi bag nasul (și dioptriile), remarc numai recenzii favorabile, cronici literare extaziate, omagii în lacrimi, ditirambi, ode. Aha! Nu se mai tipăresc cărți proaste. Pricep. Trăim cu adevărat în cea mai faină dintre lumile posibile...

S-ar zice că tot ce se publică, tot ce ajunge în librării se situează mai presus de elogii. Criticii literari nu se mai îndoiesc și nu fiindcă n-ar privi literatura dintr-un punct de vedere strict sceptic. Ei s-au păstrat cît se poate de sceptici, dar literatura a progresat. Altfel nu se explică. Am făcut un mic calcul. Din totalul recenziilor citite de mine în ultima lună (peste 100, și în engleză, și în franceză), numai 99, 99% erau cronici pozitive. Prea puținul rămas conținea recenzii doar amabile.

Cum vă dumiriți fenomenul? Sînteți în stare? Nuuuu? Vi-l explic eu cît se poate de luminos și cît se poate de succint. În primul și în primul rînd, poți judeca / discrimina numai și numai acolo unde se citește. Judeci pentru un grup de inițiați.

Un individ care străbate cu adevărat o carte la trei zile, să zicem, are / simte, adeseori, ceea ce se numește embarras de choix, își pune problema alegerii, altfel nu are cum să fie. Fiindcă nu poți citi absolut tot, citești ce poți și numai după ce ai aflat dintr-o recenzie meseriașă ce și cum. Nu intri în librărie la întîmplare, fiindcă nu vei cumpăra nimic, vezi doar titluri și nume necunoscute. Anonimi. Te pierzi în miile de titluri precum un șoarece într-un hambar de grîu, precum măgarul lui Buridan aflat între cele două căpițe identice de fîn. Nu poți să alegi, fiindcă nu știi ce să alegi. Și așa părăsești librăria cu traista goală. Dar dacă te ții la curent, dacă urmărești recenziile, autoritățile, vocile critice imperioase, făcătorii de canoane, criticii corosivi, universul se schimbă, e judecat și ordonat, știi unde să întinzi mîna, prinzi cotorul potrivit.

Din păcate, la noi se citește tot mai puțin în timp ce se publică tot mai multe cărți. Omul se confruntă acum cu ceea ce francezii au numit embarras de richesses. În consecință, cronica de carte și-a modificat sensul, finalitatea. Cînd aproape nimeni nu mai citește, criticul literar / bloggerul nu mai are de ce să strîmbe din nas. Singurul lucru util e să recomande cărți. Să laude la grămadă, să vestească minuni, să-l roage pe student să parcurgă măcar 5 (cinci) pagini despre „însemnătatea filosofiei” etc.

Ați priceput? Cînd nu mai sînt cititori, tăișul critic devine cu totul inutil (chiar iritant). A quoi bon?  Deci, luați și citiți! Pînă și James Patterson e genial, nu vă îndoiți de asta...


P. S. În imagine: Jean-Baptiste Camille Corot (1796 - 1875) - Jeune fille lisant (1845 - 1850).

2 comentarii:

inraspar spunea...

Din pacate, asa par sa stea lucrurile...strategiile publicitare folosite in sfera alimentara, a igienei personale etc sunt preluate si in zona reclamei la carti, fiindca asta sunt asa-zisele recenzii intens mediatizate (cele eventual mai critice se pierd probabil in reviste necitite sau in limbaje de lemn, pardon, de specialitate). Ca cititor care in zona fictionala merge momentan doar pe afinitati sau curiozitati profund personale, recunosc ca am facut de cateva ori greseala sa ajung gata sa cumpar carti care-mi invadau pagina de fb sau ale caror afise tronau in librarii. De fiecare data cand o deschideam in librarie, citind de ici-colo (fiecare cu strategiile lui ) descopeream sablonul nici macar voalat si....renuntam. Am si cumparat, recunosc, din snobismul de a-mi arata ca nu sufar de vreun elitism :), dar nu o mai fac.

Valeriu Gherghel spunea...


Toți trecem prin această încercare, toți pățim ceea ce ați pățit și Dvs. Ne luăm după o părere ipotetică, după un elogiu strecurat în ureche de cineva, după opiniile unui blogger etc.

Din păcate, faptul e aproape fatal (și universal, nici în străinătate lucrurile nu stau mai bine), astăzi nimeni nu mai critică o carte pentru că e mediocră, pentru că atentează la timpul nostru liber (și așa puțin).