joi, 8 februarie 2018

Îngerașul exterminator



În legătură cu nota de ieri despre poetul englez, care visa să fie frăgezit cu biciul de o amazoană, eventual de însăși Venera, zeița frumuseții, n-aș vrea să treacă nemenționat un catren dintr-un poem compus cîndva de Mihai Ursachi și intitulat Florilegiu. Din cîte știu, poemul a rămas nepublicat în volum din pricini care îmi scapă (măcar în parte).

Citez catrenul:

„Un îngeraș numit Natașa
Iubește biciul și cravașa,
Deși n-a auzit deloc
Despre baronul von Masoch”.

În definitiv, cei mai mulți dintre noi nici nu visează la zeițe devoratoare ori la zei necruțători. Cei mai mulți dintre noi nici nu au nevoie de zeițe / zei. Defectul omului este, mai degrabă, că îi place nespus să se chinuiască de unul singur, să sufere în solitudine. Priviți în jur, toată lumea jelește ziua de ieri. Și nimeni, dar nimeni, nu se bucură de ziua de azi. Sesizați paradoxul? Chinuiților de acest soi nu le-ar prinde rău o mamă de bătaie. Păcat că Natașa e doar o ficțiune...

Închei printr-un citat din același memorabil poem ursachian:

„Agata pune vîrf la toate
V-ași spune, însă nu se poate”.

În manuscrisul original e cu „ași”, o licență gramaticală, menită, desigur, să ne înveselească, scopul întregului poem, de altfel...


P. S. În imaginea de deasupra notei: Jean-Léon Gérôme (1824 - 1904), La Vérité sortant du puits armée de son martinet pour châtier l’humanité (1896).


Niciun comentariu: